sâmbătă, 14 august 2010

Tribalitatea: o cale spre înţelegerea societăţii în care trăim?

Existenţa noastră este inevitabil legată şi dependentă de societate. Această dependenţă are, evident consecinţele ei care se resimt atât la nivel individual cât şi la nivel social. În acest eseu aş dori să propun un model conceptual – o posibilă cale spre a înţelege sistemul social în care trăim. Eu mă refer acum la România pentru că acest mediu social este cel care mă (ne) afectează în mod direct. Un model conceptual se naşte într-o formă sau alta aproape inevitabil atunci, când un om vrea să înţeleagă un sistem (fie el social sau ecologic sau sistem solar). Dacă sunt coerente, simple şi sunt capabile să genereze „adevăruri generalizabile”, atunci modelul conceptual poate fi extrem de util în alocarea eficientă a timpului şi energiei în diferite „intreprinderi”, iniţiative, în a înţelege eventualele eşecuri etc. Evident, niciun model nu are valabilitate veşnică şi există situaţii care îl limitează. Cu acestea în minte, în următoarele voi prezenta evidenţe spre „caracterul tribal pronunţat al societăţii”. Nu sunt încă pe deplin iniţiat în ştiinţe sociale. Astfel, nu ştiu dacă un astfel de model s-a propus sau nu până acum pentru a înţelege, concret, sistemul social care se află actualmente pe teritoriul numit România. Scopul acestui eseu este doar de a invita la discuţie şi la gândire. Nu mai mult. Nu mă pronunţ nici în favoarea, nici în defavoarea tribalităţii (admit că există şi tribalitate „sănătoasă” şi tribalitate „nocivă”, mereu depinzând de contextul social). Publicând această idee pe blog, înseamnă şi faptul că sunt mai relaxat şi nu îmi pasă de precizia şi rigurozitatea ştiinţifică (care mi se pare deseori prea „constipată”).


O încercare de a defini trib(al)ul


Cu certitudine, există mai multe definiţii pentru ce inseamnă „trib”, „manifestare tribală” şi la ce scară socială (şi spaţio-temporală) se aplică. Amintesc aici lucrări interesante ale lui Konrad Lorenz şi discipolul lui Eibl Eibesfeldt, Desmond Morris şi dinspre estul europei, Csányi Vilmos. (poate nu este inutil să amintesc că etologia umană, ca ştiinţă, este inexistentă în România) Multiple surse par a accepta că, caracterul tribal este trăsătura societăţilor archaice. Câteva trăsături al unui trib (sau a societăţii cu caracter tribal): (i) Este format dintr-un grup de oameni, care se supun unor norme etice şi comportamentale unanim acceptate de toţi membri grupului. Aceste norme dau identitate acestui grup. Astfel, conflictele în cadrul tribului, sunt de regulă, reduse. Aceste norme pot fi mai mult sau mai puţin diferite între diferitele triburi. În funcţie de aceste diferenţe şi alţi parametri (legate de regulă de resurse şi monopolul acestora), conflictele dintre triburi pot fi frecvente - mult mai frecvente şi mai agresive, decât conflictele din cadrul tribului. Pe scurt descris: un trib se comportă ca un organism. (stadii aproape „perfecte” de supraorganism se întâlnesc la societăţile de furnici de exemplu, sau albine) (ii) Au un teritoriu bine definit, în funcţie de distribuţia resurselor. Teritoriul conţine resurse vitale existenţei tribului respectiv: hrană, adăpost, loc de recreere, loc strategic etc. Aceste resurse pot sau nu fi incluse în relaţii comenciale cu alte triburi. Dacă se face comerţ cu ele, este doar şi doar pentru a creşte bunăstarea tribului respectiv, şi implicit puterea lui. Aceste resurse sunt vehement apărate şi pot face subiectul certurilor şi a conflictelor tribale. (iii) Indivizii aparţinând unui trib manifestă comportament de neîncredere faţă de indivizii străini (din alte triburi). Orice individ străin poate periclita resursele şi securitatea tribului, astfel este ţinut departe (de exemplu, de resurse), eliminat sau tratat cu neîncredere. (iv) Există norme şi atitudini care sunt acceptate (chiar promovate) in cadrul tribului dar nu sunt acceptate când este vorba de relaţia cu membri altor triburi (de exemplu, a fi darnic, prietenos etc.). Şi invers este valabil: anumite norme şi comportamente sunt sancţionate in cadrul tribului dar pot fi încurajate faţă de membri altor triburi. (de exemplu furtul şi manifestările agresive – milţi „eroi naţionali” pot fi de fapt criminali) (v) Fiecare trib se crede superior altor triburi. Acesta se manifestă într-o serie de comportamente bine identificabile. Existenţa a „axis mundi” (vezi Mircea Eliade – de ex. „Sacrul şi Profanul”) de exemplu, arată că fiecare grup archaic a considerat că trăieşte în centrul „lumii” şi au arătat acesta prin diferite simboluri (construcţii, un stâlp, o scară etc. care de regulă se ridica „la cer”) (vi) Triburile pot manifesta „dear enemy effect”. "Dear enemy effect" este extrem de pronunţat la organismele puternic teritoriali. Individul sau grupul teritorial este permanenţă potenţial candidat pentru a ocupa (cu forţa dacă trebuie) resursele vecinului. Acesta este valabil şi invers. Astfel, toate triburile sunt "înarmate" pentru a-şi apăra teritoriul dar scanează în permanenţă punctele slabe ale triburilor vecine. Aşa rezultă de fapt un echilibru, care se numeşte "pace" între triburi. Evident, o pace "tensionată". Orice iniţiativă de "dezarmare" venită din partea unui trib îl va expune invaziei din partea triburilor vecine, deci, va rezulta în dezechilibru şi război. Dear enemy înseamnă de fapt ca tribul vecin ne este inamic (ca ne ia resursele la o adică) dar ne este şi drag pentru că îl ştim, şi nu avem conflicte fizice frecvente cu el (suntem deci în echilibru). Dacă apare un trib nou însă, vom coaliza cu triburile vecine ca să îl înlăturăm. E bine să fie aşa pentru că dacă intrusul distruge doar unul dintre vecinii "dear" existenţi, îi poate periclita pe rând pe toţi. Asta este deci efectul duşmanului drag, propus de etologi (Konrad Lorenz) şi modelat în teoria jocurilor de John Nash şi Robert Aumann (laureaţi ai Nobelului).


Consider să diferenţiez două mari extreme: tribalitatea „hard” cand punctele sus amintite (i-vi) se pronunţă foarte bine, sunt foarte evidente, si tribalitatea „soft” unde una sau mai multe puncte de mai sus pot lipsi pentru anumite perioade de timp şi nu sunt atat de pronunţate. Figura 1 arată un exemplu simplificat referitoare la capacitatea de a forma grupe funcţionale eficiente la diferite scări sociale, în funcţie de caracterul „soft” versus „hard” a grupului. Evident, grupele pot „oscila” între cele două extreme, în funcţie de anumiţi parametri (de exemplu, cantitatea şi calitatea resurselor, frecvenţa de contact cu alte triburi etc.)



Figura 1. Un model simplu care arată capacitatea de organizare a oamenilor în funcţie de „tribalitatea” care îi caracterizează la diferite scări sociale: de la individ la stat. Dacă persoana, grupul sau societatea se plasează spre extrema „soft”, sunt şanse mari pentru alcătuirea unor grupe funcţionale. În caz contrar, nu.


Cred că trăsăturile sus menţionate, caracteristice societăţilor archaice sunt perfect aplicabile pentru România de aztăzi. (şi altora desigur, dar s-a întâmplat să trăiesc in România şi mai precis, Sighişoara – şi înainte de toate pe asta vreau să o înţeleg)


România tribală


În următoarele o să menţionez câteva exemple care eventual, pot candida bine pentru a fi manifestări tribale pronunţate (spre extrema „hard”, vezi mai sus).

Religiile tradiţionale au deseori o tribalitate pronunţată pe când religiile mai noi au tendinţa spre diversificare şi a deveni „soft”. Resursa critică este aici reprezentat de om. Poate exista competiţie pronunţată între diferitele religii pentru acest substrat de resurse. Religia ca şi manifestare poate fi şi este în competiţie cu alte moduri de a aborda lumea.

Comunităţile tradiţionale rurale (are sunt de regulă şi religioase) sunt extrem de diverse în România. De la îmbrăcăminte, architectura caselor prin dansuri populare şi alte comportamente sau cunoştinţe, comunităţile tradiţionale undeva fac ca anumite regiuni sa fie rupte în bucăţi la modul „cultural”. Aşa mi se pare că aceste comunităţi tind spre extrema „soft”, foarte probabil ca o reacţie „naturală” la condiţiile de globalizare care se întâmplă inevitabil în condiţiile în care numărul de oameni creşte (mai mult decât) exponenţial.

Sindromul etnocentric este de fapt inducerea unor comportamente tribale „hard” în cadrul unor indivizi aparţinând unor naţionalităţi spre a-i direcţiona împotriva altei naţionalităţi. Conflictele româno-maghiare sau unele manifestări cu caracter teritorial cu diferite ocazii (vizibile atât la maghiari cât şi la români în Transilvania) cu caracter „hard” de exemplu menţinute pe un plan oarecum politic de ambele părţi sunt exemple bune în această direcţie.


Poza 1. Manifestări ai sindromului etnocentric din partea unor organizaţii româneşti şi maghiare la Cluj Napoca. Astfel de manifestări cu o pronunţată tribalitate hard deseori rezultă în violenţe fizice stradale şi contribuie la adâncirea situaţiei conflictuale ale diferitelor etnii (deci la promovarea şi oarecum menţinerea tribalităţii) (sursa: Internet, cuvinte cheie "15 Martie Cluj Napoca")


Triburi instituţionale cum ar fi consiliile locale, partidele politice, asociatiile vanatoresti, ocoalele silvice, universităţi, foruri de alocare a granturilor "importante" şi multe altele. Caracterul tribal al acestora se poate resimţi cînd o persoană doreşte să îşi exercite dreptul la informaţie publică. Această persoană poate provoca reacţii care se pot descrie cu toate punctele menţionate mai sus, dar în special punctele (iii), (v) şi (vi). Încercaţi de exemplu să intraţi în posesia unor informaţii referitoare la statutul pădurilor, sistemul de exploatare a lemnului etc. sau a unor hărţi, ca să vă daţi seama de ce vorbesc. Exemplele când persoane ajung să monopolizeze resurse comune importante pe cale politică sunt şi au fost mereu abundente în România, la nivelul „hard”. Comportamentul manifestat de unele grupări politice sunt de asemenea de o tribalitate „hard” cu toate punctele (i-vi) sus amintite foarte bine evidenţiate. Tribalitatea politică din România cred că ar putea fi un caz de studiu ştiinţific de mare potenţial datorită unor trăsături aparent unicate in Europa.

Tribalitatea prezentă între diferite „grupe de interes” inclusiv fundaţii sau alte asociaţii, conservaţionişti şi „exploatatori” etc. În aceste cazuri se manifestă un comportament „hard” de teritorialitate (de exemplu prin ţinerea posesivă, aproape paranoică uneori la date adunate de organizaţia respectivă sau manifestări tribale orientate spre alte organizaţii considerate tribale etc.). Această tribalitate duce la incapacitatea de a colabora şi de a fi eficienţi în a identifica şi rezolva efectiv anumite probleme.

Tribalitatea „de stradă”, tribalitatea mafiotă sunt alte cazuri de manifestări tribale cu puternice consecinţe sociale.

Tribalitatea individuală se manifestă atunci cănd trăsăturile mai sus menţionate (i-vi) sunt puternic prezente la un singur individ. Capitalismul de exemplu exploatează puternic tribalitatea individuală.Un alt caz de manifestare tribală a individului este când de exemplu cineva aruncă mizeria pe stradă, altcineva îi atrage atenţia, iar omul tribal consideră acest gest ca fiind atac la persoană, manifestând reacţie agresivă. Etc.


Toate exemplele menţionate mai sus au în comun următoarele: (i) ele reprezintă o barieră între individ şi societatea care este „deasupra” tribului. (ii) Sunt obstacole în calea dezvoltării (sociale, economice, culturale „sănătoase” din punct de vedere social). Sărăcia şi incapacitatea organizării şi a luării deciziilor de exemplu se pot datora unei instituţii rupte în bucăţi tribale, aşa cum cred ca este România azi. (iii) Într-o societate unde tribalitatea este prezentă la nivel „hard”, este puţin probabil ca persoanele cu idei inovatoare şi potenţial benefice sistemului să evolueze şi să capete amploare în societatea respectivă. De regulă, dacă aceste persoane se manifestă, stârnesc reacţie adversă (vezi de exemplu punctele i-iii mai sus) sau sunt folosiţi, rareori promovaţi. Orice manifestare individuală poate fi considerată ca potenţial periculos şi astfel, va fi într-un fel sau altul oprit (prin desconsideraţie, marginalizare, excludere etc.).


Cu ce mă poate ajuta acest concept?


Pe mine personal mă ajută să înţeleg sistemul în care trăiesc şi lucrez zi de zi. Mă ajută să imi evaluez în permanenţă atitudinea şi manifestările comportamentale pe care le am în raport cu alţii. Nu îmi manifestă încredere persoanele, grupurile cu trăsături pronunţate de tribalitate (tribalitate „hard", Figura 1). Pe cât este posibil, îi evit într-un mod „netribal”. Ipoteza tribalităţii poate scurta multe discuţii. De exemplu, în loc să se discute ore în şir despre greşelile unui partid politic sau manifestările etnocentrice dure, este de ajuns să ne gândim în tribalitate. Dacă auzim pe cineva urlând pe stradă: manifestă comportament tribal, unde el este tribul versus "restul lumii". Manifestările tribale sunt previzibile şi înainte de a încerca controlarea lor trebuie să fie înţelese (ca şi bolile dealtfel: pot fi vindecabile doar dacă sunt înţelese). Cred că dacă am putea reduce tribalitatea din România la nivel minimal ("soft" - de tot nu se poate şi nu trebuie), social acceptabil, ar putea avea efecte benefice semnificative şi multiple.


Referinţă (blog) adăugat în data de 16 August:

Emilia Corbu: România Tribală. Publicat în data de 1 Iulie 2010. http://emilia-corbu.blogspot.com/2010/07/romania-tribala.html


Tibor Hartel

12 comentarii:

  1. arabii, "experti" in tribalism, au un proverb definitoriu: "eu impotriva fratilor mei, eu si fratii mei impotriva tribului, tribul meu imporiva lumii"; e o strategie perfecta de suprav. intr-o lume "infinita"; necazu-i ca intre timp omenirea a aflat ca lumea nostra e finita; si de aia a zis Bush jr. ca tre' "colonizat Marte" ...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Doru - mersi! Imi place acel "eu" in fatza la ceilaltzi (eu si ei...). Am observat ca multe persoane in RO se numesc pe ei primii si dupa aia restul lumii. Adica "Eu si cu amicu` x am mers la...". Am mai auzit si persoane care spun invers: "amicu` x si cu mine". Ashtia sunt mai interesantzi, imi plac mai mult. Merita gandit la asta, vis a vis de tribalitate:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Este foarte fain ceea ce a postat Doru, reflecta clar o realitate: patrimoniul nostru genetic, neuro-endocrin, care ne lanseaza in lupta pentru supravietuire. Trebuie sa supravietuiesti ca individ, familie si ....trib. Restul, nu conteaza.
    Problema este ca omul a evoluat o perioada foarte indelungata in societati mici, tribale, iar acum, in doar citeva sute de ani a ajuns sa fie parte dintr-o societate ....uriasa, atipica. Normal ca se produc fragmentarile in ....triburi, dar chiar in interiorul megasocietatii, in contact intim cu ceilalti, nu separati prin diverse bariere. De aici, gradul mare de violenta.
    Pentru mine, este evident ca nu va fi niciodata pace pe Pamint, de vina fiind constitutia noastra genetica, comportamentala.
    Articolul de mai sus evidentiaza realitati sociale dureroase, problema este ca , diminuarea starii "tribale", a adresivitatii, ar merge numai intr-o societate puternic educata, o educatie facuta eficient in scoli si acasa. Ei, asa ceva nu exista, asistam acum global la un proces de ....antieducatie, tocmai pentru a avea o gloata usor de manipulat, de intaritat, pentru beneficiul unora, a anumitor "triburi".
    Violenta si caracterul tribal se manifesta din motive multiple, unele "normale" (lupta pentru resurse), dar sunt accentuate puternic de anumite evenimente conflictuale care intervin uneori, jignirile, nedreptatea, competitia acerba etc.
    Cosmin.

    RăspundețiȘtergere
  4. Problema cu acel "Eu" este interesanta. Uneori "Eu si restul" este folosit justificat, cinstit, reflectind o realitate. Alteori este folosit ca sa ....dea omul din coate mai sus :-).
    Chestia este ca putini oameni recunosc meritele celorlanti, acest fapt generind stari conflictuale.

    RăspundețiȘtergere
  5. Probleme sunt peste tot, clar. Mesajul acestui articolaş este că structurile sociale în care "sub structurile" (componente) arată o tribalitate pronunţată nu funcţionează. Individul tribal îţi dă în cap dacă îi atragi atenţia să nu scuipe pe stradă. Te omoară în numele dreptăţii şi a libertăţii personale. Tu, care îi atragi atenţia, faci asta în numele meu, a altora... Grupul tribal se comportă similar ("stat în stat") într-o firmă, oraş sau ţară etc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Tibi ,

    Incerc cateva observatii , cu tot respectul si aprecierea cuvenite :

    1. Tribalitatea poate fi (ar trebui) abordata din cel putin trei perspective : etologica , antropologica si sociologica . Perspectiva etologica cred ca este cea mai importanta , dintr-un motiv simplu : la scara varstei speciei conventiile sociale sunt o pojghita subtire asternuta peste fundamentul instinctual . Este esential sa tinem cont de acest aspect .
    Din aceasta perspectiva , personal nu inteleg pe deplin conceptul de etologie umana . Si asta in pofida faptului ca unele Facultati de Biologie (cum ar fi cea din cadrul Univ. Bucuresti) au catedre de Etologie animala si umana . Instinctele esentiale sunt comune la scara regnului ; ceea ce difera sunt manifestarile instinctuale si consecintele acestora . In cazul omului , ceea ce depaseste sfera instinctualului trece catre antropologie si (sau) sociologie . Sa rezum : nu cred ca se poate distinge clar intre o etologie umana si antropologie , respectiv sociologie .
    Avem etologi si lucrari de etologie : Mihai Cociu , Ion Micu (cu o lucrare interesanta , respectiv “Etologia faunei cinegetice”) , Carmen Strungaru (cu “Ce putem afla despre om de la gaste ?”) , s.a.m.d. .
    2. afirmi ca admiti existenta a doua categorii de tribalitati : una “sanatoasa” (buna) , alta “nociva” . Din perspectiva biologica , respectiv etologica , nu exista instincte bune si instincte rele . In principal din acest motiv , notiunile de bun si rau relativ la tribalitate ar trebui privite strict dihotomic .
    3. incercarea (ta) de a defini tribul (tribalul) are o scapare , as zice , esentiala : legaturile de sange . Si poate ar trebui avuta in vedere si o alta : acceptarea (supunerea) in fata autoritatii unui singur conducator .
    4. afirmi ca “fiecare trib se crede superior altor triburi” . In fapt , apartinatorii unui trib se identifica drept “oameni” doar intre ei . Membri altor triburi nu sunt priviti , dupa cum observa Lorenz , “cu adevarat si pe deplin oameni” . Prin urmare , “sa ucizi un membru al tribului vecin nu este ... o crima adevarata ...” . Aspectul este cunoscut sub numele de “pseudo-speciation” (Erik Erikson) .
    5. afirmatia “fiecare grup arhaic a considerat ca traieste in “centrul lumii” este corecta . Totusi , poti renunta la “arhaic” . Credinta persista si in zilele noastre si , la urma urmei , nu este nici macar incorecta .
    6. in legatura cu modelul “organizare functie de tribalitate” , de ce crezi ca functia este liniara ?
    7. afirmi ca “religiile traditionale au deseori o tribalitate pronuntata pe cand religiile mai noi au tendinta de a deveni soft” . Daca ai in vedere religiile tribale , ai dreptate . Regula insa nu se aplica religiilor numite mondiale . As zice chiar ca din contra .
    8. introduci o sintagma interesanta , respectiv “triburi institutionale” . “Triburile institutionale” (in acceptiunea data de tine) au un nume distinct , respectiv caste .
    9. extrapolezi conceptul de “trib” catre “fundatii si alte grupe de interes” . Sunt de parere ca singurul numitor comun in cazul “grupelor de interes” este BANUL . Dincolo de bani nu vei gasi nimic adevarat . NIMIC .

    Ma bucur sa-ti pot citi opiniile .

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Florin - mersi pentru comentariu! Sunt interesante cele scrise de tine, si din perspectiva eventualilor cititori. Multe chestiuni amintite de dine cred ca ar putea fi incluse in formula actuala, daca as incerca o "relaxare".

    RăspundețiȘtergere
  8. Fain comentariul referitor la linearitate. Azi m-am gandit la ea. Trebuie intr-adevar, testat. Este foarte probabil ca nu este liniara.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am cautat pe net si m gasit un articol interesant despre Romania tribala, pe un blog. Concluziile sunt similare: http://emilia-corbu.blogspot.com/2010/07/romania-tribala.html

    RăspundețiȘtergere
  10. Am scris ,,Romania tribala,, cred ca in cinci minute intr-un anumit context. Domnul Ovidiu Hurduzeu a preluat intr-o interventie formularea. Dar ma bucur ca s-a gasit cineva care sa dezvolte ideea si sa o studieze.

    Emilia Corbu

    RăspundețiȘtergere
  11. @Dna. Emilia Corbu. Va multumesc! Si eu tot asa am facut , a fost de fapt un fel de reactie pe moment. Dupa postarea opiniei am gasit blogul Dvs, pe care am sa o urmaresc. Evident, in ceea ce ma priveste, sunt deschis la critici:) Va urez o zi frumoasa, cu respect, Tibi

    RăspundețiȘtergere
  12. am sa citesc articolul in liniste si revin cu comentarii mai incolo...

    numai bine!
    hans

    RăspundețiȘtergere